Scufita pamfletara - Principiul de precautie

Cum azi a fost o zi frumoasa, cu soare, am iesit la plimbare prin padure. Gandindu-ma ca e perioada murelor, am inceput sa visez aiurea la tarta bunicii de mi s-a facut stomacul nuca de atata pofta si foame ! Asa ca m-am pus pe cules de mure. Cand tocmai culegeam eu cu spor, numai iaca apare si Jupanul Lup intolit cu sutana si epoleti. Se uita lung cand la mine, cand la cosulet si se rasteste :

- Conform cu Decretul Guvernului nr. XXYYZZ din ZZLLAA, este interzis culesul produselor psihotrope salbatice. Amenda ! 250 $ cash !

Si scoate carnetul sa-mi taie fila. Mai sa fie ! Dar de ce ? intreb eu nedumerita.

- De cand Ursul s-a intoxicat cu mure, murele au fost declarate NECURATE !

- Pai de unde stii ca s-a intoxicat cu Mure ? Poate a mancat altceva inainte...

- Stim si suntem siguri ! N-a mancat nimic altceva si de aia ursuletii lui care inca nu s-au nascut vor fi niste drogati notorii cand se vor naste !

Era cat pe aici sa-mi iasa ochii din orbite de atata nedumerire. La care Lupul continua :

- Datorita riscului ridicat de toxicitate si in virtutea principiului de precautie, MURELE au devenit un produs ilicit !

- Pai pe ce baza s-a stabilit toxicitatea ? intreb eu.

- Au fost puse pe icoana facatoare de minuni din Poiana Lupului si, dupa cel mult o ora de expunere, icoana s-a inegrit, zice el cu satisfactie.

- Da? Si cum au fost puse ? Stoarse direct pe icoana ?

Lupul incepe sa-si agite urechile, sa clantane, asa face cand se enerveaza, si se pune pe scuipat in cruce.

- Ptiu ! 250 $ ! Sau chem brigada !

Imi scotocesc buzunarele, nimic. Goale !

- N-am ! Daca vrei, iti dau Murele ca sa faci din nou experienta... Mai stii, poate se fac mir !

Lupul accepta bolborosind si scap basma curata, dar plina de nervi. Auzi la el Principiu de Precautie...

Cand am ajuns acasa, bunica dormea. Mai bine asa ! Iau repede cheaslovul de pe masa si caut faimosul principiu, sa vad ce si cum... Iata ce am gasit :

"Criza bivolitei nebune a pus in lumina zilei doua probleme importante, care merita sa fie intelese aparte.

Prima problema face trimitere la ordinul tehnic si politic. Ea ilustreza un risc posibil de epidemie viitoare si sugereaza ceea ce ar trebui facut. Astfel : ar trebui interzisa faina animala ? Ar trebui sacrificate toate bivolitele cirezii unde a fost identifcata prezenta unui animal bolnav ? Pana la urma urmei, daca am presupune existenta unui pericol real, poate ca ar fi "prudenta" luarea unei astfel de decizii. Preventia epidemiilor releva de competenta traditionala a Padurilor-State si nu putem sa le reprosam faptul de a lua astfel de decizii. Insa, putem discuta continutul sau propune o alta politica.

A doua problema se refera la argumentul utilizat de puterea politica pentru a-si justifica actiunea, refugindu-se in spatele "principiului de precautie". Cu o astfel de actiune, puterea contribuie la fixarea in inima sistemului de justitie a unui concept care reprezinta o veritabila bomba juridica.

Principiul de precautie, departe de a fi un principiu filozofic, este un fapt real, prezent in legislatia Padurii noastre. El face deja parte din dreptul comunitar si este pe cale de a deveni un principiu de drept in sine. Principiul este indisociabil de numele unui intelectual german Hans Jonas, profesor de filozofie si autorul cartii "Principiul Responsabilitate" care pune bazele a ceea ce este astazi Principiul de Precautie.

Plecand de la constatarea ca noile tehnologii fac sa apara noi riscuri care pun in cauza supravietuirea in sine a speciei umane, Hans Jonas deduce ca oamenii din ziua de astazi sunt datori fata de generatiile viitoare cu o obligatie morala : aceea de a face tot necesarul pentru a asigura supravietuirea umanitatii viitoare. Astfel conceput, Principiul Responsabilitate admite ca generatiile viitoare au un drept asupra noastra si, in consecinta, noi avem o responsabilitate colectiva fata de ele (fiindca proprietarii acestor drepturi ne fiind inca nascuti, le este, prin definitie, imposibil sa se apere in fata tribunalelor).

Aceasta carte se prezinta inainte de toate ca o critica a rationalismului si a atitudinii stiintifice in general. Ea este fondata pe ideea ca, in lumea de astazi, dominata de tehnica, ireversibilitatea actiunilor umane este de asa natura ca umanitatea a intrat intr-un impas. Hans Jonas subliniaza la nesfarsit pericolele care rezulta din dezvoltarea tehnicii. Natura este considerata ca un veritabil obiect de gandire etica in sine care este externalizat si zeificat. Pentru a scapa de lumea apocaliptica spre care ne conduce actualul rationalism stiintific mostenit din perioada Luminilor, singura solutie consista in a aboandona Ratiunea si a se intoarce la sacru.

Astfel cum a fost subliniat de catre Gérard Bramoullé, este vorba de un demers profund maltuzian, ghidat de o conceptie animista a naturii, care permite intoarcerea unui obscurantism elitist plasand umanitatea sub controlul aproape lipsit de democratie al unor indivizi care vor fi intr-o oarecare masura noii preoti ai unei ecologii victorioase."

Libertatea din Padure a murit ! Traiasca Teocratia ecologica...