Laicitate - Definitia crestinismului

Am cautat in dictionarul explicativ al limbii române (cel de pe net - dex online) ce inseamna crestinism si era sa cad de pe scaun cand am citit ultima definitie.

CREȘTINÍSM s. n. Ansamblul religiilor la baza cărora se află credința în persoana și învățăturile lui Iisus Cristos. – Creștin + suf. -ism(după fr. christianisme).

CREȘTINÍSM n. Religie bazată pe Vechiul și Noul Testament. /creștin + suf. ~ism

CREȘTINÍSM s. (BIS.) (rar) creștinătate, (fig.) cruce. (~ a apărut în sec. I-II.)

creștinísm s. n.

creștinísm s. n. Cea mai perfectă formă de credință religioasă, al cărei întemeitor este Hristos, fiul lui Dumnezeu întrupat și, a cărei doctrină se bazează pe revelația dumnezeiască supranaturală, cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament și în Sfânta Tradiție. A fost propovăduit mai întâi de apostoli în părțile orientale și în lumea mediteraneană, apoi de apostolul Pavel, care a propagat noua doctrină în Asia Mică, în Grecia și în Italia. După ce a fost persecutat crunt aproape 300 de ani de către împărații romani începând cu Nero (64 d. Hr.) și până la Dioclețian (303 d. Hr.), creștinismul a devenit liber sub Constantin cel Mare, prin edictul de la Milano (313 d. Hr.). Încă din sec. 3, în sânul creștinismului au apărut diverse secte și erezii, care au fost condamnate de sinoadele ecumenice. „Crezul” creștin a fost stabilit la Sinodul I ecumenic (Niceea, 325) și la Sinodul II ecumenic (Constantinopol, 381). În evul mediu creștinismul s-a răspândit în multe state din Europa și din Africa. În 1054 creștinismul s-a scindat în ortodoxism, cu centrul la Constantinopol, și catolicism, cu centrul la Roma. În sec. 16 Reforma a determinat desprinderea de catolicism a Bisericilor și sectelor protestante, a căror divizare se menține în continuare datorită interpretării subiectiviste și denaturării unor texte din Biblie. Începând din sec. 19, creștinismul s-a răspândit în toată lumea. – Din creștin + suf. -ism.

Sursa ultimei definitii apartine Dictionarului Religios...
Adica prozelitism la greu ! Am facut o alta cautare, tot prin dictionare, dar de data asta pe unul francez si nu oricare :

Dictionnaire de L'académie française (8 ème édition)

CHRISTIANISME

n. m.

Religion des chrétiens. Le christianisme veut qu'on pardonne à ses ennemis, et même qu'on les aime. Les dogmes, la morale du christianisme.

Se vede clar ca Revoutia franceza din 1789 a contribuit cu ceva la "ameliorarea" imaginii crestinismului in Franta. Ma intreb atunci : Oare in România nu s-ar putea face o revolutie inspirata dupa modelul francez ?

Atlas zooortodoxologic - Ordinul Crestinopodelor

Apariția Creștinopodelor a fost favorizată la începutul erei Clopotariene. Dezvoltarea lor a avut loc datorită

mediului lichid din cavitățile metalice cunoscute cu numele de cristelnițe.

Clasa: Devotus;

Ordin: Crestinopoda;

Creștinopodele (din grecul Χριστός Christós, "cel uns" și podos, "picioare") sunt niște animale din încrengătura moluștelor, ale căror picioare împărțite în brațe se ridică deasupra capului în semn de credință și prosternare. Puține cerștinopode dispun de un nume vernicular, totuși, câteva dintre ele pot, în funcție de caracteristicile lor, să fie desemnate printr-un nume generic. Astfel speciile numite cară-cratițe sau cară-tuci sunt creștinopode. Ele pot fi văzute în perioada pomelnicelor și a maslurilor, în spatele bisericii, la mestecat mâncare pe foc. Nu trebuie să fie confundate cu Babeenstranum. Creștinopoda este mai degrabă o degenerare a Habotnicus calugaritae sau a Habotnicus calugaris.

Capul lor, distinct de masa viscerala, comportă un creier atrofiat conținut într-un craniu cartilaginos; ochi mari cu un aspect blajin, un cioc înconvoiat. Picioarele, legate direct de cap sunt împărțite în brațe multiple acoperite de magneți care au rolul de a atrage banii victimelor. Haina ventrală și sifonul în formă de ciomag constituie un organ puternic de locomoție și au un aspect uleios din cauza secrețiilor sebacee care sunt dereglate din lipsa de molecule amfifile (compuse de săruri minerale mai ales hidroxid de sodiu sau potasiu si acizi grasi)

Cefalopodele actuale sunt predatori de situație. Ele se hrănesc cu Protocronismecum Dacicus și Habotnicus Nova Recta Flavus, însă preferă Habotnicus Manellis. Modul lor de hrănire este simplu : prada este ținută cu ajutorul magneților care îi golesc buzunarele, după aceea, victima este anesteziată cu o doză importantă de venin ecleziast și devorată cu ciocul.