Se afișează postările cu eticheta laicitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta laicitate. Afișați toate postările

marți, 18 noiembrie 2014

Statul Roman si Biserica Ortodoxa 3

Am dat peste legea aceasta... Legea 48-1995. Si citind textul, am ajuns la concluzia ca adevaratii eroi trebuie sa fi fost neaparat crestini ortodocsi. Daca ar fi fost de o alta confesiune, probabil ca nu erau suficient de mult "eroi"... 
Se proclama Ziua Eroilor, sãrbãtoare nationala a poporului roman, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti - ziua Înãlţãrii Domnului Isus Hristos -, potrivit traditiei româneşti.
Cum este posibil intr-un stat care se proclama democratic si ridica scutul constitutional cand vine vorba de respect fata de toate confesiunile prezente pe teritoriul sau sa propuna si sa promulge o astfel de lege ? Si in plus de asta sa afirme ca legea respecta constitutia ?

Stau si ma gandesc ca cei care si-au dat viata pentru tara nu au fost cu totii crestini-ortodoxi. Unii erau catolici, de exemplu. Cum la catolici ziua invierii nu coincide cu data ortodoxa, ce facem, propunem doua sarbatori care sa corespunda cu afirmatiile textului de lege ? 
Mai departe, ce ne facem cu romanii de confesiune iudaica care au murit pentru tara ? Pentru ei Isus si Invierea nu are nici o valoare dogmatica. Deci pe ei nu-i comemoram ? Mai departe, musulmanii din Dobrogea si nu numai, ii obligam si pe ei sa respecte traditiile ortodocsilor ?
Reprezentantele statului roman şi reprezentanţii Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane au datoria ca în statele în care se afla sa acorde onoarea şi grija cuvenite cinstirii eroilor romani care s-au jertfit pe pãmînt strãin pentru patrie şi umanitate.
Adica celelalte culte nu au dreptul ? Numai BOR detine monopolul jertfei nationale ?

Si ce sa mai zic de cei care se declarau agnostici sau atei ? Ei nu merita elogii ? Probabil ca nu, pentru simplu fapt ca n-aveau nici un dumnezeu, dar suficient de multa dragoste pentru tara lor incat sa se fi batut pentru bunastarea natiei...

vineri, 13 iunie 2014

Laicitate - A crede sau a nu crede...

... Intrebarea nu se mai pune pentru Statul Roman in general si pentru Ministerul Invatamantului si Cercetarii in special. Politicienii care guverneaza Romania considera credinta crestin-ortodoxa parte integranta din identitatea romanului. Dovada ? O groaza ! 

Peste 18 000 de biserici, dar mai putin de 5 000 de scoli generale si vreo 400 de spitale publice. Un santier enorm pentru construirea unei catedrale inutile si prea costisitoare, preoti platiti din banii contribuabilului si nu mai prejos, catehism ortodox in scolile publice intarit de o serie de manuale cu iz creationist.


vineri, 11 noiembrie 2011

Laicitate - Logica bisericii creștine


Când exegeții religioși intră la ora de logică, circul și pâinea sunt asigurate. Circul pentru auditoriu, pâinea pentru exegeți. Dramaturgia religioasă este o artă în sine, mai ales la capitolul tragediei, cel puțin așa susțin prelații în chestiune, numai că, în arenă, tragedia lasă locul comediei, râsului și ironiei. Astfel, un Lup bătrân, cu o barbă albă explică zelos în ce situație trebuie să facem apel la logică :

"Argumentum ad baculum este numele latin al "argumentului" care apelează la forţă mai degrabă decât la raţiune sau dovezi. Acesta a fost şi este un fals logic folosit fără perdea în istorie de către autorităţile laice şi religioase."

- Gura păcătosului adevarul grăiește ! zisei eu bufnind în râs.

Lupul se uită lung la mine, rânjește și își arată colții. 
"Evreii care îşi mărturiseau deschis credinţa în Isus erau ameninţaţi de conducătorii religioşi cu excomunicarea." Adauga el mandru.

- Și biserica ortodoxă română ce face când le spui că nu mai crezi în basmele lor ? Te aplaudă sau te amenință cu focul etern ?


duminică, 6 noiembrie 2011

Laicitate - Castelul de carti




Hoinărind în padure, pe poteci strâmte și prin poienițe abandonate, am găsit un loc fără seaman. Un castel îngropat în turbă ! Un castel de cărți ! Mii, zeci și sute de mii de cărți înghesuite în ziduri subterane, scări înfundate, catacombe... 

Erasme, Montaigne, Gassendi, Charron, Bayle, Hobbes, Ferreira... mucegăiți, afumați de timp, înegriți de uitare. Nume ciudate auzite demult, când bunica, într-un exces de luciditate și delir psihotic, le înșira pe acatistul lupului semnându-și astfel apostazia... Democrit, Aristotel, Epicur, Protagoras, Lucrețiu, Spinoza, Meslier, Holbach, Hume, Bentham, Mill...

Am cules o carte la întâmplare. Pe copertă, figura un detaliu din "Lupta lui Iacob cu îngerul" a lui Delacroix. Michel Onfray – "Tratat de ateologie". Am deschis cartea și am început să citesc cu voce tare :


sâmbătă, 15 octombrie 2011

Laicitate - Credința lui Pleșu


Domnul Andrei Pleșu, emerit om de cultură spuse-mi-se cândva, a dat cu stângul în dreptul când a venit vorba de credință. În încercarea lui eșuată de a descrie portretele credinciosului și necredinciosului, și-a propus uzul abundent de citatele din Cartea Cărților. Sincer, aș fi preferat Povestea Poveștilor, măcar aceasta era mult mai educativă. 

Articolul emeritului începe prin rapelul la ordine a unui program "cultural" propus de tocmai Sfântul Scaun. N-am nimic cu scaunele, dar cele care se auto-proclamează "sfinte" sunt de-a dreptul distopice ! Deci, fiindcă tot vorbeam de mobilă, Scaunul vrea "stimularea comunicării dintre cei ce cred (cu toate deosebirile implicate de diversitatea religiilor) şi cei ce nu cred (dar sînt dispuşi să participe laolaltă cu ceilalţi la o interogaţie comună)
O mică analiză ar fi de rigoare. Pentru început, papalitatea ar dori o comunicare între credincioși și ne-credincioși, prin aplicarea prea-cunoscutului principiu creștin "iubește-ți dușmanii". Dialogul trebuie să se instaleze între cele două părți, ca, după aceea, prelații să-și împlinească scopul, adică "sinergia" (a citi mai degrabă coerciție) populațiilor pestrițe. Epoca cruciadelor creștine și sângeroase e demult ofilită, astăzi suntem în era "dialogului" și a "solidarității". Însă mă întreb, nu le e frică prelaților să cadă în propria lor capcană ? Argumentele nihiliste sunt suficient de numeroase în fața discursului reducționist al credinței care, apropiat ca structură de majoritatea programelor politice, face apel la erori logice monumentale. Papalitatea este oare masochistă, sinucigașă sau poate crede că sabia sa publicitară va cresta capetele raționale ? Ironie sau prostie ? This is the question ! Tupeul lor merge și mai departe prin provocare. Astfel, "cei ce nu cred (dar sînt dispuşi să participe laolaltă cu ceilalţi la o interogaţie comună)" sunt redusi la "oi pierdute" care trebuie să fie aduse în stana cea mare, adică "Curtea Neamurilor" !

Domnul Pleșu își continuă divagarea cu un citat de H. Wald, scos din context și, apelând la ironia sa de sorgine "elitistă" își permite în stilul celor mai mari exegeti ai credinței pure și dure un sofism de toată frumusețea ! "Ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi" Cum oare poate califica ceea ce neagă credința în virtutea și cu ajutorul rațiunii, a observației și a experienței științifice, cu credința însăși bazată pe dogme și povești citate de emeritul nostru cu atât de multă sârguință ? În cazul acesta metodologia și fundamentul științei sunt renegate, iar natura sa, redusă la o formă de fundamentalism ! Domnule Pleșu ar trebui, pentru cultura voastră generală, să mai deschideți din când în când o enciclopedie, un dicționar. Vă recomand călduros lectura atentă a Sistemului de logică a lui John Stuart Mill și Book of Fallacies de Jeremy Bentham. Mă gândesc că v-ar fi de multă folosință. 

Un alt pasaj din articolul emeritului ne vorbește despre așteptarea divinității într-un mod biblic autentic. Așteptarea devine ascultare, subordonare, sumisiune. Sclavia spirituală e de rigoare, libertatea mentală e proscrisă. Domnule Pleșu, fiindcă tot a venit vorba de credință, "cred" că locul dumneavoastră e mai potrivit într-un amfiteatru al Teologiei, văzând fervoarea de care dați dovadă.
"Credinţa, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezenţe divine, dar poate fi şi înţelepciunea de a aştepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării ei. În parabolele amintite „stăpînul“ e întotdeauna plecat. Şi îşi somează supuşii să-l aştepte, să vegheze pînă în clipa întoarcerii sale. Iar aşteptarea cuviincioasă, orientată, plină de speranţă, e una din feţele credinţei."

miercuri, 8 iunie 2011

Laicitate - Definitia crestinismului

Am cautat in dictionarul explicativ al limbii române (cel de pe net - dex online) ce inseamna crestinism si era sa cad de pe scaun cand am citit ultima definitie.
CREȘTINÍSM s. n. Ansamblul religiilor la baza cărora se află credința în persoana și învățăturile lui Iisus Cristos. – Creștin + suf. -ism(după fr. christianisme).
CREȘTINÍSM n. Religie bazată pe Vechiul și Noul Testament. /creștin + suf. ~ism
CREȘTINÍSM s. (BIS.) (rar) creștinătate, (fig.) cruce. (~ a apărut în sec. I-II.)
creștinísm s. n.
creștinísm s. n. Cea mai perfectă formă de credință religioasă, al cărei întemeitor este Hristos, fiul lui Dumnezeu întrupat și, a cărei doctrină se bazează pe revelația dumnezeiască supranaturală, cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament și în Sfânta Tradiție. A fost propovăduit mai întâi de apostoli în părțile orientale și în lumea mediteraneană, apoi de apostolul Pavel, care a propagat noua doctrină în Asia Mică, în Grecia și în Italia. După ce a fost persecutat crunt aproape 300 de ani de către împărații romani începând cu Nero (64 d. Hr.) și până la Dioclețian (303 d. Hr.), creștinismul a devenit liber sub Constantin cel Mare, prin edictul de la Milano (313 d. Hr.). Încă din sec. 3, în sânul creștinismului au apărut diverse secte și erezii, care au fost condamnate de sinoadele ecumenice. „Crezul” creștin a fost stabilit la Sinodul I ecumenic (Niceea, 325) și la Sinodul II ecumenic (Constantinopol, 381). În evul mediu creștinismul s-a răspândit în multe state din Europa și din Africa. În 1054 creștinismul s-a scindat în ortodoxism, cu centrul la Constantinopol, și catolicism, cu centrul la Roma. În sec. 16 Reforma a determinat desprinderea de catolicism a Bisericilor și sectelor protestante, a căror divizare se menține în continuare datorită interpretării subiectiviste și denaturării unor texte din Biblie. Începând din sec. 19, creștinismul s-a răspândit în toată lumea. – Din creștin + suf. -ism.
Sursa ultimei definitii apartine Dictionarului Religios...
Adica prozelitism la greu ! Am facut o alta cautare, tot prin dictionare, dar de data asta pe unul francez si nu oricare :

Dictionnaire de L'académie française (8 ème édition)

CHRISTIANISME

n. m.
Religion des chrétiens. Le christianisme veut qu'on pardonne à ses ennemis, et même qu'on les aime. Les dogmes, la morale du christianisme.
Se vede clar ca Revoutia franceza din 1789 a contribuit cu ceva la "ameliorarea" imaginii crestinismului in Franta. Ma intreb atunci : Oare in România nu s-ar putea face o revolutie inspirata dupa modelul francez ?

duminică, 29 mai 2011

Laicitate - Biserica ortodoxa romana - Tribuna electorala



Tupeul slujitorilor bisericii, disponibilitatea lor de a face campanie electorală şi bogăţiile pe care le afişează îi îndepărtează zilnic pe popi de enoriaşi. În aceste condiţii, înlocuirea credinţei autentice cu spaima de lumânări ţinute cu flacăra în jos, de deschisul Bibliei, de cositorul topit sau de penele negre de găină aruncate noaptea-n intersecţie sunt doar consecinţe.

O mie de euro. Aceasta e suma pentru care unii preoţi sunt gata să includă în slujba religioasă promisiuni electorale. Deşi a fost făcută chiar în timpul liturghiei, ei nici n-au clipit atunci când au auzit de "ochiul dracului". Din momeală a muşcat şi stareţul mănăstirii Căldăruşani. Prima biserică în care intrăm, Hagiu, e plină-ochi. Preotul cântă iar noi îi facem angajatei de la lumânări propunerea indecentă.

"- Sper că nu e o problemă să explice în timpul slujbei să ştie lumea cu cine să voteze, că ajută Biserica. Astea cred că sunt bagatele, pe care le poţi spune. Presupun că a mai făcut treburi de-astea.
- Da, da. Şi pe domnul Onţanu l-a ajutat. Eventual, dacă mai ştiţi persoane care vor să doneze...
- Ideea e să puteţi să la faceţi reclamă acum, cât e campanie.
- Da, le facem"

Îl sunăm pe preot. Ştie şi e disponibil, deşi a avut şi experienţe nefericite.

La intrarea în Patriarhie ne iese în cale stareţul mănăstirii Căldăruşani. În câteva minute devine agentul nostru electoral.

"- În ce măsură, în timpul slujbei, o să puteţi face vorbire despre ce are de gând domnul x să facă?
- La obştea mea. Patruzeci, cincizeci de oameni pe care îi am în subordine. La masă vorbesc cu băieţii.
- Bun. Şi contăm pe cincizeci de voturi. O să fac o donaţie de la partid, de o mie de euro pentru început. Deci să-nţeleg că toată mănăstirea Căldăruşani votează x?
- Da"

"Clerului ortodox îi este interzisă politica partizană. Astfel de cazuri sunt aduse în atenţia instanţelor de judecată bisericească şi în funcţie de gravitatea situaţiei se iau măsurile care se impun", a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica.
Preotul cu vila de 750.000 de dolari, piscină, patru măicuţe şi trei căprioare

Vila de pe şoseaua Bucureştilor nr 81 arată ca o fortăreaţă. Imobilul a fost cumpărat în urmă cu trei ani la un preţ de 750.000 de dolari. Cum Episcopia Giurgiu nu avea aceşti bani, a făcut un credit ipotecar la bancă, aşa că preţul final va fi mult mai mare. După tranzacţie, vila s-a transformat într-o mănăstire cu piscină pentru patru măicuţe dar şi pentru preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului. Reprezentanţii Patriarhiei susţin, însă, că în vila din Giurgiu se trăieşte pe principiul austerităţii şi nu al huzurului.
Pe lângă piscină de câteva luni ţopăie şi trei căprioare.

Cât despre utilitatea acestor investiţii, mai marii bisericii evită un răspuns direct.

"A fost cumpărat cu acordul adunării eparhiale a episcopiei Giurgiului. Nu-i nimic...Totul este cât se poate de legal din toate punctele de vedere: şi al legilor statului român, şi al regulamentelor bisericeşti. Fiecare eparhie se autofinanţează. Sunt fondurile proprii ale eparhiei care înseamnă vânzări de lumânări, contribuţii benevole ale credincioşilor, nu sunt bani publici", a precizat Constantin Stoica.

Episcopul de Giurgiu, Preasfântul Părinte Ambrozie nu a putut fi contactat.
Fostul puşcăriaş ajuns preot

A înviat precum Lazăr a patra zi din morţi, pentru a semna un proces verbal. Cu actul respectiv, un preot din Chitila a justificat, apoi, cheltuirea a 550.000 de lei noi pentru repararea unui gard şi a capelei. Dacă nu vorbim de o escrocherie, atunci avem de a face cu o minune dumnezeiască: Neculai Coman a murit în 25 martie şi a semnat chitanţa pe 11 mai! Pus în faţa probelor, preotul Alexandrescu spune că n-a făcut nimic de capul lui.

Neculai Coman a semnat, conform documentelor, când i se făcea parastasul de şase săptămâni. Preotul Ioan Alexandrescu, cel care a beneficiat de ajutorul nesperat venit din lumea celor drepţi, nu pare prea vorbăreţ.

Învierea lui nea Nicu din Chitila ne-a făcut să-l studiem cu mai mare atenţie pe popa Alexandrescu. Iată ce am aflat: A făcut puşcărie, dar a fost hirotonit preot. Nu ştie să cânte, dar a fost "uns" paroh. O veritabilă inginerie cu miros de acte false a transformat un mecanic cu antecedente penale într-un popă. Minunea dumnezeiască şi-a tras sutana peste hainele vărgate. Deşi conduce de mult timp parohia şi le rupe chitanţe, enoriaşii de la marginea Chitilei nu au auzit, încă, trilul preotului Ioan Alexandrescu. Slujbele de la biserica Ion Olteanu sunt ţinute, întotdeauna, de alţi preoţi.

Îl căutăm pe preotul Alexandrescu acasă, în comuna prahoveană Nedelea. Dăm peste un localnic care ne asigură că îl ştie de mic copil.
"- Cum a ajuns să facă puşcărie?
- S-a îmbrăcat în maior. S-a dus şi, care venea din străinătate, că ştiţi că veneau cu valută, cu bani..."Băi, de unde ai? Bijuterii, alea- alea..."
- Deci tâlhărie, ce făcea el?
- Da, da. Tâlhărie.
- Câtă puşcărie a făcut?
- Aaaa...A scăpat repede! Păi dacă-l avea pe Dracu ăl mare! Şase luni a făcut! Exact când a ieşit de acolo a ajuns popă! Da, domnule. dar nu ştii de ce?"

Omul ne explică minunea. Spune că Alexandrescu a suprapus, de fapt, foaia matricolă de la liceul industrial cu cea a cumnatului său, preot, după ce acesta a murit.

Examinând cu atenţie foile matricole, se poate observa o coincidenţă stranie: mediile obţinute de Ioan Alexandrescu în ultimii trei ani la liceul industrial, sunt identice cu cele din fişa de la seminarul Teologic. Deşi au câte două zecimale!

Popa Alexandrescu nu a fost de găsit nici acasă. A cuvântat, însă, la telefon. Iată versetul!

"Băgami-aş ....-n morţii mătii! Să-mi bag .....-n mă-ta şi-n familia mătii, de lătură! Să-mi bag ......-n gâtul mătii!", a spus preotul la telefon.

Gurile rele susţin că popa Alexandrescu şi-a cumpărat liniştea mai marilor Bisericii donând o şalupă. Ei bine, am găsit barca la mănăstirea Snagov. L-am facut pe stareţul mănăstirii să creadă că suntem procurori şi vrem să punem sechestru pe şalupa donată în urmă cu trei ani de preotul Alexandrescu. Faţa bisericească ni s-a spovedit. Din vorbă în vorbă, aflăm cam cum a decurs tranzacţia.

Bomboana pe colivă avea să fie pusă, însă, de tribunalul Constanta. În urmă cu o lună, magistraţii de aici au emis pe numele popii Alexandrescu un mandat de arestare în lipsă pentru trafic de influenţă. Potrivit DNA Constanţa, preotul a intervenit contra cost la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru a ajuta o femeie să-şi recupereze mai repede o compensaţie pe Legea 9/1998 privind bunuri trecute în proprietatea statului bulgar. Tranzacţia s-a desfăşurat printr-un intermediar. Preotul a primit o primă tranşă de şpagă, de 30.000 de lei. Femeia l-a denunţat. În urma flagrantului, intermediarul a fost arestat iar preotul a dispărut. De patru zile, Alexandrescu se afla in arestul IPJ Constanta, unde a primit, in fine, sfintele cătuşe.