marți, 18 noiembrie 2014

Statul Roman si Biserica Ortodoxa 3

Am dat peste legea aceasta... Legea 48-1995. Si citind textul, am ajuns la concluzia ca adevaratii eroi trebuie sa fi fost neaparat crestini ortodocsi. Daca ar fi fost de o alta confesiune, probabil ca nu erau suficient de mult "eroi"... 
Se proclama Ziua Eroilor, sãrbãtoare nationala a poporului roman, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti - ziua Înãlţãrii Domnului Isus Hristos -, potrivit traditiei româneşti.
Cum este posibil intr-un stat care se proclama democratic si ridica scutul constitutional cand vine vorba de respect fata de toate confesiunile prezente pe teritoriul sau sa propuna si sa promulge o astfel de lege ? Si in plus de asta sa afirme ca legea respecta constitutia ?

Stau si ma gandesc ca cei care si-au dat viata pentru tara nu au fost cu totii crestini-ortodoxi. Unii erau catolici, de exemplu. Cum la catolici ziua invierii nu coincide cu data ortodoxa, ce facem, propunem doua sarbatori care sa corespunda cu afirmatiile textului de lege ? 
Mai departe, ce ne facem cu romanii de confesiune iudaica care au murit pentru tara ? Pentru ei Isus si Invierea nu are nici o valoare dogmatica. Deci pe ei nu-i comemoram ? Mai departe, musulmanii din Dobrogea si nu numai, ii obligam si pe ei sa respecte traditiile ortodocsilor ?
Reprezentantele statului roman şi reprezentanţii Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane au datoria ca în statele în care se afla sa acorde onoarea şi grija cuvenite cinstirii eroilor romani care s-au jertfit pe pãmînt strãin pentru patrie şi umanitate.
Adica celelalte culte nu au dreptul ? Numai BOR detine monopolul jertfei nationale ?

Si ce sa mai zic de cei care se declarau agnostici sau atei ? Ei nu merita elogii ? Probabil ca nu, pentru simplu fapt ca n-aveau nici un dumnezeu, dar suficient de multa dragoste pentru tara lor incat sa se fi batut pentru bunastarea natiei...

Statul Roman si Biserica Ortodoxa Romana 2

O lista de favoruri facute de statul roman bisericii ortodoxe in perioada 1990-1996. 


Am exclus voluntar orice finantare pentru restaurarile de biserici considerate monumente istorice deoarece consider ca ele fac parte din patrimoniul cultural romanesc. Aceasta lista a fost stabilita pe baza publicatiilor Monitorului Oficial. Cu siguranta ca mai sunt si altele care sunt omise aici, nu din rea vointa, ci din lipsa mea de timp...

Intre 1990 si 1996, statul roman a facut "cadou" bisericii cel putin 18 cladiri printre care Palatul Parlamentului si mai multe complexe turistice, un hotel-restaurant si terenuri, care bine-înteles, reprezinta o valoare imobiliara si comerciala suficient de importanta. 
In privinta banilor, statul a fost cat de cat darnic.
Cel putin 1 945 000 $... fara sa tinem cont de cele 400 de prelati salariati din bugetul statului pana la marirea efectivului in 1996 cand au ajuns la 3000. 

Ori in perioada 1990-1996,  salariul mediu net a fost de 155 $ la inceput si 125 $ la sfarsitul mandatului, pensia medie de 60 $ la inceput de mandat si 31 $ in 1996, indemnizatia de somaj a variat intre 25 si 30 $. Produsul intern brut pe cap de locuitor si pe an era in '90 la 1789 $, iar la sfarsitul mandatului, scazuse la 1548 $.  (un comparativ aici)

Dar statul roman avea nevoie sa-si consolideze "democratia" cumparand biserica ortodoxa. 


Biserica si justitia

Biserica Ortodoxa Romana nu vrea numai averi, ci si imunitate penala. Astfel, un procuror nu poate sa deschida o ancheta asupra unui preot care a comis un delict si poate fi tradus in fata legii. Pentru asta are nevoie de "adeverinta" de la "mai-mari-bisericii". Nu o spun eu aiurea, ci :

  • HOTARAREA nr. 53 din 16 ianuarie 2008 privind recunoasterea Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane (sursa)

luni, 17 noiembrie 2014

Statul Roman si Biserica Ortodoxa Romana 1

Relatiile indecente dintre statul roman si biserica ortodoxa se intind ca niste radacini in solul trecutului... si se prelungesc in prezent.

In 1990, statul roman oferea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei cateva vile pentru folosinta gratuita...  dar care ramaneau in proprietatea Ministerului Cultelor. Cata bunatate din partea lui Iliescu si Roman...

  • HOTARIREA nr. 1318 din 19 decembrie 1990 privind trecerea unor imobile in folosinta Mitropoliei Moldovei si Bucovinei (sursa)


sâmbătă, 14 iunie 2014

Laïcité - Croire ou ne pas croire...


... La question ne se pose plus pour l'État Roumain in général et pour le Ministère de l'Éducation et de la Recherche en spécial. Les politiciens qui gouvernent la Roumanie considèrent la croyance chrétienne-orthodoxe comme partie intégrante de l'identité du Roumain. La preuve ? Plusieurs !

Plus de 18 000 églises, mais moins de 5 000 écoles et collèges publics et environ 400 hôpitaux publics. Un chantier faramineux pour la construction d'une cathédrale inutile et trop chère, des curés payés avec l'argent du contribuable et, pas moins, le catéchisme orthodoxe dans les écoles publiques soutenu par une série de manuels (autres que ceux d'éducation religieuse) remplis par le dogme religieux. 


vineri, 13 iunie 2014

Laicitate - A crede sau a nu crede...

... Intrebarea nu se mai pune pentru Statul Roman in general si pentru Ministerul Invatamantului si Cercetarii in special. Politicienii care guverneaza Romania considera credinta crestin-ortodoxa parte integranta din identitatea romanului. Dovada ? O groaza ! 

Peste 18 000 de biserici, dar mai putin de 5 000 de scoli generale si vreo 400 de spitale publice. Un santier enorm pentru construirea unei catedrale inutile si prea costisitoare, preoti platiti din banii contribuabilului si nu mai prejos, catehism ortodox in scolile publice intarit de o serie de manuale cu iz creationist.


Povesti - Când credinta devine ca o haina...


Patriarhul Daniel căruia aşa de mult îi plăcea să fie bine îmbrăcat şi să aibă mereu haine noi,  dădea toţi banii furati de la stat pe îmbrăcăminte.

Nu-i pasa deloc de scoli sau de spitale, la teatru nu se ducea şi nu-i plăcea să se plimbe prin lume, decât doar ca să-şi arate hainele cele noi. Avea un rând de straie pentru fiecare ceas al zilei şi aşa cum se spune despre un patriarh că linge moaste cu popii lui, despre el mereu se spunea că "se îmbracă", asta fiind îndeletnicirea lui de fiecare clipă. 

Oraşul era plin de viaţă. Veneau o mulţime de străini şi odată au venit şi doi pehlivani care se dădeau drept ţesători şi spuneau că ştiu să facă o stofă frumoasă cum nu se mai afla alta. Nu numai că culorile şi desenele erau frumoase, dar ei ziceau că hainele făcute din această stofă aveau şi o însuşire minunată, şi anume că toţi cei care nu erau potriviţi pentru slujba pe care o îndeplineau şi toţi cei care erau proşti de dădeau în gropi nu puteau să le vadă.


vineri, 11 noiembrie 2011

Laicitate - Logica bisericii creștine


Când exegeții religioși intră la ora de logică, circul și pâinea sunt asigurate. Circul pentru auditoriu, pâinea pentru exegeți. Dramaturgia religioasă este o artă în sine, mai ales la capitolul tragediei, cel puțin așa susțin prelații în chestiune, numai că, în arenă, tragedia lasă locul comediei, râsului și ironiei. Astfel, un Lup bătrân, cu o barbă albă explică zelos în ce situație trebuie să facem apel la logică :

"Argumentum ad baculum este numele latin al "argumentului" care apelează la forţă mai degrabă decât la raţiune sau dovezi. Acesta a fost şi este un fals logic folosit fără perdea în istorie de către autorităţile laice şi religioase."

- Gura păcătosului adevarul grăiește ! zisei eu bufnind în râs.

Lupul se uită lung la mine, rânjește și își arată colții. 
"Evreii care îşi mărturiseau deschis credinţa în Isus erau ameninţaţi de conducătorii religioşi cu excomunicarea." Adauga el mandru.

- Și biserica ortodoxă română ce face când le spui că nu mai crezi în basmele lor ? Te aplaudă sau te amenință cu focul etern ?


duminică, 6 noiembrie 2011

Laicitate - Castelul de carti




Hoinărind în padure, pe poteci strâmte și prin poienițe abandonate, am găsit un loc fără seaman. Un castel îngropat în turbă ! Un castel de cărți ! Mii, zeci și sute de mii de cărți înghesuite în ziduri subterane, scări înfundate, catacombe... 

Erasme, Montaigne, Gassendi, Charron, Bayle, Hobbes, Ferreira... mucegăiți, afumați de timp, înegriți de uitare. Nume ciudate auzite demult, când bunica, într-un exces de luciditate și delir psihotic, le înșira pe acatistul lupului semnându-și astfel apostazia... Democrit, Aristotel, Epicur, Protagoras, Lucrețiu, Spinoza, Meslier, Holbach, Hume, Bentham, Mill...

Am cules o carte la întâmplare. Pe copertă, figura un detaliu din "Lupta lui Iacob cu îngerul" a lui Delacroix. Michel Onfray – "Tratat de ateologie". Am deschis cartea și am început să citesc cu voce tare :