Apariția Creștinopodelor a fost favorizată la începutul erei Clopotariene. Dezvoltarea lor a avut loc datorită
mediului lichid din cavitățile metalice cunoscute cu numele de cristelnițe.
Clasa: Devotus;
Ordin: Crestinopoda;
Creștinopodele (din grecul Χριστός Christós, "cel uns" și podos, "picioare") sunt niște animale din încrengătura moluștelor, ale căror picioare împărțite în brațe se ridică deasupra capului în semn de credință și prosternare. Puține cerștinopode dispun de un nume vernicular, totuși, câteva dintre ele pot, în funcție de caracteristicile lor, să fie desemnate printr-un nume generic. Astfel speciile numite cară-cratițe sau cară-tuci sunt creștinopode. Ele pot fi văzute în perioada pomelnicelor și a maslurilor, în spatele bisericii, la mestecat mâncare pe foc. Nu trebuie să fie confundate cu Babeenstranum. Creștinopoda este mai degrabă o degenerare a Habotnicus calugaritae sau a Habotnicus calugaris.
Capul lor, distinct de masa viscerala, comportă un creier atrofiat conținut într-un craniu cartilaginos; ochi mari cu un aspect blajin, un cioc înconvoiat. Picioarele, legate direct de cap sunt împărțite în brațe multiple acoperite de magneți care au rolul de a atrage banii victimelor. Haina ventrală și sifonul în formă de ciomag constituie un organ puternic de locomoție și au un aspect uleios din cauza secrețiilor sebacee care sunt dereglate din lipsa de molecule amfifile (compuse de săruri minerale mai ales hidroxid de sodiu sau potasiu si acizi grasi)
Cefalopodele actuale sunt predatori de situație. Ele se hrănesc cu Protocronismecum Dacicus și Habotnicus Nova Recta Flavus, însă preferă Habotnicus Manellis. Modul lor de hrănire este simplu : prada este ținută cu ajutorul magneților care îi golesc buzunarele, după aceea, victima este anesteziată cu o doză importantă de venin ecleziast și devorată cu ciocul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu