Atlas zooortodoxologic - Credolina

Credolina este un alcaloid natural care constituie principiul activ al popimilului (Prelatus ortodoxii). 

Credolina (β-tridexus-3, 4, 5 senil-anafuramina) a fost utilizată ca halucinogen începând cu secolul al 2-lea e.n. Molecula de credolină are o structură similară cu cei doi hormoni secretați de glandele suprarenale, adenalina și noradrenalina care sunt niște catecolamine jucând un rol în transmiterea influxului nervos și în funcționarea sistemului nervos. 

Activitatea credolinei se explică printr-o idolizare a realității și implicarea ei în procedeul biologic de regulare a funcțiilor psihice. Cei trei atomi adiacenți de sfântuduhygen de pe nucleul benzenic al moleculei par a fi indispensabili activității sale halucinogene, de unde și apelativul de trinitas-credula.

Experimental, credolina nu este activă decât după 2-3 ore de la înghițire, dar efectul său poate dura până la 24 de ore. Manifestările halucinatorii variază de la un individ la altul. De exemplu, luarea dozei într-un mediu înfumat cu fum de lumânare și tămâie poate mării efectul la cel putin 48 de ore. În schimb, dacă credolina este administrată anal, în timpul unei procesiuni necrofile, efectul ei se poate prelungi până la 5-6 zile. Aviz speciei babeenstranum și habotnicus popis. 

Atlas zooortodoxologic - Habotnicus Mantis Calugaris

Habotnicus Mantis Calugaris sau Călugărița de Schit este o insectă cu un mare grad de pioșenie.
Clasa: Devotus;
Ordin: Ecclesia;
Subordin: Ortodoxia;
Suprafamilie: Habotnicae;
Gen: Calugaris;
Nume: Habotnicus Mantis Calugaris
Prezentare :
Habotnicus Mantis Calugaris are capul foarte mic. Din cauza mutațiilor genetice apărute de-a lungul timpului, creierul său deține numai un singur neuron în formă de crucifix. El se întinde pe toată suprafața cutiei craniene. Sinapsa este legată direct de sistemele vitale (digestiv, reproductiv, locomotoriu). Un capișon îi acoperă calota craniană, urechile și gâtul. Ochii săi sunt mari, protuberanți. Glandele sale lacrimale sunt supra-dezvoltate din cauza mediului fumigen în care insecta viețuiește. Abdomenul este larg, dezvoltat în formă conică și prezintă un ovipozitor pentru depozitarea mătăniilor. Membrele superioare sunt prevăzute de falange subțiri pentru a putea pătrunde locurile strâmte în căutarea pradei. Membrele inferioare sunt camuflate de mantia care îi acoperă corpul, mantie care este pur și simplu continuitatea sinapsei.
Sistem digestiv :
Călugărita are niște apucături vorace. Ea se hrănește cu trematozi precum Habornicus Nova Recta, cu insecte micuțe sau cu creștinopode. Călugărița își imobilizează victima cu mâinile și picioarele, devorându-i la început ganglionii reproductivi și numai pe urmă, restul corpului. Când ospățul său se face cu Habornicus Papis simplus, Călugărița nu digeră anumite părți ale corpului cum ar fi patrafirul sau crucea de aur fiindcă acestea sunt considerate trofee. Dentiția sa este structurată asemeni unui concasor alcătuit de canini și molari ascutiți care îi permit să atace prade mai mari decât ea.
Sistem reproductiv :
Masculul poate fi devorat de Călugăriță în timpul sau la sfârșitul copulației. Mai multe copulații pot avea loc, însă numai una singură este necesară fecundării. După ce Călugărița și-a decapitat masclul, acesta continuă să-și trimită spermatozoizii. Contrar unei idei preconcepute, canibalismul în timpul copulării nu este necesar pentru ca femela să dispună de resurse proteice suficiente în dezvoltarea și evoluția sarcinii. Câteodată canibalismul Călugăriței poate fi considerat ca o formă de abnegație.
Observații specifice speciei :
Habornicus Mantis Calugaris trăiește în comunitate, însă ea dispune de propria sa celulă. Celula insectei este alcătuită de un culcuș sumar și trofeele achiziționate de-a lungul copulațiilor cu diverse specii din supra-familia Habotnicae. Contribuția sa față de comunitate consistă în acțiuni punctuale precum vânătoarea și culesul hranei, dereticatul și întreținerea altarului de ofrande. În timpul ritualului de reproducere, Habotnicus Mantis Calugaris scoate sunete ascuțite, visând să se copuleze cu Isus, un ipotetic mascul. Visul de a devora acest ipotetic mascul s-a transformat de-a lungul timpului, într-o psihoză patologică, ceea ce face din Călugărița de Schit un exemplu de psihopată demnă pentru studiu.

Atlas zooortodoxologic - Habotnicus Antiqua Babeenstranum

Clasa: Devotus;

Ordin: Profanis;

Subordin: Ortodoxia;

Suprafamilie: Habotnicae;

Gen: Antiqua

Nume: Habotnicus Antiqua Babeenstranum

Prezentare

Numita in limbajul popular, baba de strana, aceasta specie a proliferat datorita unor substante anti-oxidante care i-au intarit imunitatea subreda, creata de nivelul de trai scazut din mediul rural, in perioada comuna. Paradoxal, substantele i-au fost administrate in scopul de a pastra specia pe cale de disparitie, insa dozajul aplicat a fost supra-estimat, ceea ce explica proliferarea actuala si degenerarea genetica.

Babeenstranum sau Baba de Strana nu este nociva in sine, dar contribuie implicit la dezvoltarea sub-speciilor din supra-familia Habotnicae. Rolul sau preponderent este similar principiului de precautie, iar din aceasta cauza, speciile Habotnicae tind sa migreze spre Clase diferite cum ar fi Biologis Agricola sau Protocolum Sionis. Aceasta migrare implicita poate provoca perturbari majore la nivelul eco-sistemului si disparitia unei parti importante din regnul Rationalis. Iata motivul pentru care am ales studiul acestei specii, inofensiva in aparenta, insa suficient de virulenta la nivel informational.

Descriere

Habotnicus Antiqua Babeenstranum este un bacil gram-negatiza radiorezistent din familia Habotnicae. Talia sa variaza in functie de conditiile de dezvoltare si gradul de curbare al coloanei de sustinere. Este o locuitoare comuna a mediului neuronal al speciilor din regnul Rationalis. Aparitia sa in materia alba se face in primele ore sau zile care urmeaza nasterii, prin impunerea botezului.

H.A. Babeenstarnum este cu siguranta organismul viu cel mai studiat in ziua de astazi datorita statutului sau vechi si a culturii usoare de care face dovada (divizarea celulara apare din 20 in 20 de minute la 37°C intr-un mediu bogat).

Criterii de identificare

H.A. Babeenstranum fermenteaza glucoza cu ajutorul acidului gras popestilen, produce idolum pe baza de trinitafan, nu poseda polideiaza si nu produce HristoSulf.

Genom

Patrimoniul genetic al H.A. Babeenstranum neuro-hemoragic HAB-NH (care provoaca maladia colivei) a fost secventat. El cuprinde 5,5 milioane de perechi de baze codând in 5400 de proteine. Genomul H.A. Babeenstranum responsabil de infectia monodeifona si de meningita neo-natala HAB-IM-MN a fost deasemenea secventat. Acesta cuprinde 5,2 milioane de perechi de baze codând 5300 de proteine. In privinta variantei ne-patogene H.A. Babeenstranum Mutis - HAB-M genomul sau cuprinde 4,6 milioane de perechi de baze codând in jur la 4200 de proteine.

Comparatia dintre cele trei cazuri releva ca numai 40% din gene sunt comune. De exemplu, la indivizii din regnul Rationalis, 99% de gene sunt comune. Aceasta observatie demonstreaza existenta potentialului evolutiv si versatilitatea taxonului bacterian. Astfel, HAB patogene au obtinut de-a lungul evolutiei un repertoriu de gene de virulenta care le permite colonizarea niselor ecologice prin ocolirea mecanismelor de aparare a gazdei.

Atlas zooortodoxologic - Ordinul Crestinopodelor

Apariția Creștinopodelor a fost favorizată la începutul erei Clopotariene. Dezvoltarea lor a avut loc datorită

mediului lichid din cavitățile metalice cunoscute cu numele de cristelnițe.

Clasa: Devotus;

Ordin: Crestinopoda;

Creștinopodele (din grecul Χριστός Christós, "cel uns" și podos, "picioare") sunt niște animale din încrengătura moluștelor, ale căror picioare împărțite în brațe se ridică deasupra capului în semn de credință și prosternare. Puține cerștinopode dispun de un nume vernicular, totuși, câteva dintre ele pot, în funcție de caracteristicile lor, să fie desemnate printr-un nume generic. Astfel speciile numite cară-cratițe sau cară-tuci sunt creștinopode. Ele pot fi văzute în perioada pomelnicelor și a maslurilor, în spatele bisericii, la mestecat mâncare pe foc. Nu trebuie să fie confundate cu Babeenstranum. Creștinopoda este mai degrabă o degenerare a Habotnicus calugaritae sau a Habotnicus calugaris.

Capul lor, distinct de masa viscerala, comportă un creier atrofiat conținut într-un craniu cartilaginos; ochi mari cu un aspect blajin, un cioc înconvoiat. Picioarele, legate direct de cap sunt împărțite în brațe multiple acoperite de magneți care au rolul de a atrage banii victimelor. Haina ventrală și sifonul în formă de ciomag constituie un organ puternic de locomoție și au un aspect uleios din cauza secrețiilor sebacee care sunt dereglate din lipsa de molecule amfifile (compuse de săruri minerale mai ales hidroxid de sodiu sau potasiu si acizi grasi)

Cefalopodele actuale sunt predatori de situație. Ele se hrănesc cu Protocronismecum Dacicus și Habotnicus Nova Recta Flavus, însă preferă Habotnicus Manellis. Modul lor de hrănire este simplu : prada este ținută cu ajutorul magneților care îi golesc buzunarele, după aceea, victima este anesteziată cu o doză importantă de venin ecleziast și devorată cu ciocul.

Atlas zooortodoxologic - Habotnicus Protocronismecum Dacicus

Rezultat din aceeasi tulpina cu "verzeala" (Vezi Nova Recta Flavus), Protocronismecum Dacicus este cunoscut sub numele de "verzeala lupului", proliferand in primul segment al intestinului subtire, duodenul.

Clasa: Devotus;

Ordin: Profanis;

Subordin: Ortodoxia;

Suprafamilie: Habotnicae;

Gen: Protocronicum;

Nume: Habotnicus Protocronismecum Dacicus

Istoric :

Verzeala lupului a aparut in anii 70 prin degenerarea tulpinii Habotnicae, având doua cauze :

1. Lipsa proteinei Pro-Tei ΑΩ creata de o pseudo-legatura intre Acidul Fascicolidic si molecula de {C₅O₄Mn(I)-Sm}.
2. Stocarea inutila a unor acizi aminati (vezi decodarea Codexului Rohonczy) in lantul proteic al Habotnicae. Acesti acizi aminati au avut reactii neasteptate, astfel :

• in Etymologicum magnum Romaniae, se poate observa o alienare acuta a unor gene de tip medieval-dinastic care dau impresia unei ereditati castice din familia Burebistala.
• aparitia unei structuri de tip Nicola Densusianus care speculeaza natura pelasga a clasei Devotus Romanus.

In limbajul popular, Protocronismecum Dacicus a fost numit " verzeala lupului" deoarece face trimitere la sunetul scos de teasta unui lup infipta intr-o bâta cand bate vantul, insa adevarata legatura intre lup si verzeala, numai molusca Noapoleonum Savescus o intelege. Comunitatea stiintifica mai cauta si in ziua de astazi intelesul, dar rezultatele nu sunt convingatoare.

Prezentare :

Adultul are o aparenta foliacee (in forma de frunza), ovala, fara con cefalic. El este verziu si masoara de la 30 la 70 de mm, cu o latime de 15 mm. Protocronismecum Dacicus se fixeaza pe mucoasa duodenala cu ajutorul unor ventuze. Se inmulteste prin ouare, ouale sale fiind expulsate prin fecale.

Ciclul biologic :

Ciclul sau evolutiv se face printr-o singura gazda intermediara, o molusca acvatica (Napoleonum Savescus). Molusca sintetizeaza oul intr-o metacercarie inchistata cu un mare grad infectios. Acestea se fixeaza pe diverse plante acvatice, in special Crapa Nationalis, si anume pe fructele ei in forma de castane. Infectia cu metacercariile la om se face prin decorticarea cu dintii a castanelelor de Crapa Nationalis (aceastea fiind ingredientele inconturnabile al salatelor vegetariene sau de post). Astfel ciclul este inchis atunci cand metacercariile sunt liberate de digestie, fixându-se pe mucoasa intestinala.

Actiunea patologica :

In prima faza a infectiei apar o oboseala si o usoara anemie urmate, in a doua faza, de dureri abdominale, diaree galbuie-verzie cu miros pestilential, astenie, slabire acuta si o anemie cu o eosinofilie la 20-25%. In cazul unei infestari puternice (peste 3000 de viermi), actiunea toxica a metabolitelor parazitare provoaca odeme, emansamente seroase, prostratie, care se termina deseori cu moartea prin odema acuta a plamanului sau casexie. La copil, parazitoza este insotita de o oprire a cresterii si o incetinire a dezvoltarii capacitatilor intelectuale.

Tratament :

Tetralogical administrat 7-8 ore dupa infestare.

Antiparanormalin in doza unica de 0,5g/kg pentru eliminarea totala a viermilor.

Atlas zooortodoxologic - Habotnicus Frater Muselimus

Astazi, am sa va vorbesc despre un alt parazit din regnul Sordidus : Habotnicus Frater Muselimus

Clasa: Devotus;

Ordin: Profanis;

Subordin: Muselimus;

Suprafamilie: Habotnicae;

Gen: Medium Orientalis;

Nume: Habotnicus Frater Muselimus

Viermele parazit Habotnicus Frater Muselimus este responsabil de aparitia maladiei Muselimoza fundamentala. El e prezent in niste crustacee microscopice, islamidele, care traiesc in apa statuta. Femela, de talie mai mare decat masculul, poate sa se introduca in tesuturile umane. Cand este in gestatie, corpul ei are aspectul unui sac care se deschide numai in zona ochilor si care este ocupat aproape de tot uterusul sau incarcat cu embrioni.

Inghitirea apei nefiltrate poate antrena astfel si inghitirea parazitului gazduit de islamide. Acidul gastric digereaza crustaceul, dar nu si larvele de vierme din interiorul sau. Astfel, larvele ajung in intestinul subtire de unde sunt imprastiate in intregul corp.

Dupa 10 pana la 14 luni, femelele se acupleaza cu viermele mascul. Masculul de talie mica dispare in interiorul femelei. Dupa copulare, femela da nastere la mii de larve minuscule. Dupa un an de la inghitire, parazitul se deplaseaza in interiorul corpului inainte de a iesi. In 80% din cazuri, viermele iese la nivelul piciorului sau in partea joasa a gambei, rareori prin brat. El provoaca formarea unei odeme foarte dureroase, o basica si la urma, o ulcerare. Perforarea pielii este insotita de temperatura, greata si stare de voma. Maladia poate sa dureze mai multe luni. Suprainfectia datorata perforarii pielii poate imobiliza bonavul aproape un an. Pot aparea deasemenea complicatii ca sindromul oglinzii cunoscut cu numele generic de XI/IX. In cazul sindromului, singura cale de vindecare este un anti-alcaid L-TirMisyl, insa stabilitatea sa ramane discutabila in sanul comunitatii stiintifice.

In general, pentru a isi usura durerea, bolnavul isi scufunda piciorul afectat in sursele de apa potabila din zona. Asfel apa rece ii linisteste durerea, dar in acelasi timp, ea provoaca expulsarea embrionilor parazitari prin contractarea femelei. Ajunsi in mediu apos, embrionii sunt inghititi de crustaceele islamide care, la randul lor perpetueaza ciclul contaminarii. La ora actuala, nu exista nici un vaccin impotriva muselimozei, singura modalitate de preventie ramane filtrarea apei.

Atlas zooortodoxologic - Habotnicus Nova Recta Flavus

O alta specie din regnul Sordidus care merita sa fie studiata, este un vierme parazit cunoscut sub numele generic de "verzeala".

Clasa: Devotus;
Ordin: Profanis;
Subordin: Ortodoxia;
Suprafamilie: Habotnicae;
Gen: Nova Recta;
Nume: Habotnicus Nova Recta Flavus

Habotnicus Nova Recta Flavus sau Verzeala este un trematod de talie medie responsabil de fascismomatoza ficatului. Este un vierme parazit al ficatului si a canalelor biliare, care prospera in ficatul vertebratelor din familia Hominidae de tipul Oiledomnis sau mai rar la Intelectusbanalis.

Foarte frecvent si foarte patogen pentru hominidele rumegatoare, Habotnicus Nova Recta Flavus se hraneste cu sange si cu celulele hepatice, creste si oua. Ouale parazitului nu pot sa iasa in ficatul infectat. Atunci un lung periplu le asteapta. Ouale parasesc gazda prin excremente. Ajunse la exterior, ouale vor astepta conditiile favorabile pentru as continua dezvoltarea. Dupa o perioada de crestere, oul se transforma intr-o larva minuscula numita larva danpuricum. Aceasta larva se deplaseaza in cautarea unei prime gazde intermediare (o molusca gasteropoda din genul vadimtudoris) intalnirea este favorizata de un fenomen de chimiotactism. In corpul molustei, larva se multiplica intr-un mod asexuat trecand de la stadiul sporochist la stadiul de cercaria. Cercariile inoata si se fixeaza pe elemente de vegetatie sau se inchid in forma de metacercarii in asteptarea de a fi inghitite de catre gazda lor finala, in interiorul careia dezvoltarea lor se va termina la nivelul canalelor biliare.

Parazitul este cosmopolit si intalnit frecvent in toate zonele temperate din Europa, America de Nord, de sud si din Orient. In plina expansiune, afectiunea este foarte des grava, dificila de stapanit din moment ce s-a proliferat.

La Oiledomnis, fascismomatoza este cu atat mai importanta incat provoca intarzâieri de crestere, deviatii comportamentale si scaderea productiei de logicostrogene, iar in cazuri extreme, moartea cerebrala.

La intelectusbanalis, incidenta sa este mai dificila de apreciat in lipsa studiilor epidemiologice precise, din cauza dificultatii diagnosticarii si din cauza unei simptomatologii putin evocatoare. La intelectusridicatus se poate observa o forma subita dupa inghitirea unei cantitati considerabile de pesto facut din busuioc infectat cu dejectii de Habotnicus Popis simplus.

Pentru combaterea fascismomatozei, se face un tratament impartit in doua perioade de cate o luna fiecare cu o pauza de o saptamana, in care se administreaza pacientului 2-dehdro-argumentina intr-o cantitate zilinica de cel putin 1mg/kg si 0,45 g / zi de 1-oxo-maxilogicor. In a doua faza, este preferabil ca pacientul sa faca o terapie vizio-ausvitiana si sa i se administreze o doza de Oranjmecanik in fiecare zi.

Atlas zooortodoxologic - Habotnicus Popis

Urmatoarea specie din regnul Sordidus care mi-a atras atentia, este un animal ciudat deseori numit de populatie "popa", "preot" sau "pastor". Din cauza unor dereglari genetice de-a lungul secolelor, aceasta specie si-a deteriorat sistemul nervos central in asa fel incat neuronii nu mai sunt conectati intre ei prin sinapse, ci prezinta niste lanturi create de o cantitate imensa de carbonili de benzen, de hidrocarburi aromatici policiclici, acizi grasi saturati si metale rare cum ar fi aurul sau platina.

Clasa: Devotus;
Ordin: Ecclesia;
Subordin: Ortodoxia;
Suprafamilie: Habotnicae;
Gen: Popis;
Nume: Habotnicus Popis simplus

Habotnicus Popis simplus trăieste pe seama altor organisme şi adesea le provoacă diferite boli. El se poate întâlni în toate grupele de paraziti. Modul sau de functionare este simplu : se lipeste de indivizi si simuleaza intr-un prim moment, o stare de panica, de frica datorata (asa zice el) mediului inconjurator al victimei. Dupa ce a dobandit increderea victimei, incepe sa-i suga resursele vitale, in timp ce victima isi pierde capacitatea de auto-aparare si se epuizeaza treptat pana la moarte. Foarte des, anturajul victimei este deja sub dominatia hormonala a parazitului ceea ce duce la lipsa de raspuns a acestora fata de parazit.
Habotnicus Popis simplus se inmulteste prin copulatie cu Habotnicus Popis popaesis, iar progeniturile lor sunt, in cele mai multe cazuri, reinjectate in circuitul coloniei, fie ca Popis sau ca popaesis in fuctie de sexul fiecaruia. Rareori se pot observa si migrari in spre Habotnicus Manellis sau Habotnicus Vulgaris care tind sa integreze clasele Catehismus sau Teologisis.
Progeniturile de Habotnicus Popis sunt hranite cu seva de colivarum, o specie de Poaceae, cu nectar de Jafsifur si bine inteles cu derivatele deja metabolizate, obtinute de la pradele Habotnicus-ului.
Habotnicus Popis traieste in colonie, iar ierarhizarea sociala reprezinta un element important al clanului.
Astfel, Harbotnicus Popis se declina in mai multe rase:
1/ Habotnicus Cantator - rolul sau este de a prepara victima, acesta este mai putin nociv decat Popis simplus datorita lipsei de initiativa, insa el este suficient de toxic si poate provoaca neuroparalizie. In cazuri mai rare, el poate favoriza deprogramming - acest efect a fost insa observat numai in prezenta unui Popis si a unui Manellis.
2/ Habotnicus Diaconum - este un fel de Popis in devenire, rolul sau este de a asista Habotnicus Popis in timpul parazitarii. Este prezent mai ales in biotopurile cunoscute sub numele generic de "maslu" unde el contabilizeaza nutrimentii recuperati de la victime.
3/ Habotnicus calugaris este un parazit solitar care prefera sa se prolifereze in sistemele digestive. Habotnicus calugaris este mai degraba o migratie din Habotnicus Vulgaris, fiindca prin definitie, el ar trebui sa fie steril, insa exista cazuri de inmultire cu omoloaga sa feminina, Habotnicus calugaritae. Un studiu realizat in 2006 de catre Institut of Human Parasite and Worm din Truetown arata ca Habotnicus calugaris are un comportament homosexual exagerat din cauza mediului sau inconjurator si mai ales restrictiilor impuse de colonie.
4/ Habotnicus protopopis este un parazit mult mai periculos decat Popis deoarece are posibilitatea de a influienta biotopul victimei, actionand asupra coloniilor invadate cum de altfel actioneaza in mai mare masura si Habotnicus Episcopis, Habotnicus Mitropolis sau Habotnicus Patriarsis atacand direct codul genetic al victimei inca din frageda sa pruncie.

Pana la ora actuala, singurul remediu impotriva speciei Habotnicus Popis este un serum extras din rationalismus officinalis, insa datorita invaziei de guracasca (o graminata care s-a dezvoltat datorita enormelor dejectii de Habornicus), serumul este foarte greu de realizat. Pentru a evita infestarea, nu trebuie frecventate zonele cu grad mare de risc de infectie, cum ar fi bisericile, manastirile sau capelele.

Atlas zooortodoxologic - Habotnicus Manellis

De cand ma stiu, padurea m-a fascinat cu toate bogatiile ei, mai ales fauna si flora forestiera. Dupa zile, saptamani, luni si ani de observatie, am decis, in pofida nenumaratelor contestari ale lupului, sa public primul meu tratat de zoootrodoxologie. Pentru inceput, o sa va prezint noutatile in domeniul speciilor descoperite.

Habotnicus Manellis sau Habotnic Manelist

Clasa: Devotus;
Ordin: Ecclesia;
Subordin: Ortodoxia;
Suprafamilie: Habotnicae;
Gen: Manellis;
Nume: Habotnicus Manellis

Habotnicus Manellis sau Habotnicul Manelist are corpul acoperit cu obiecte de culoare galbena, de preferinta lanturi si cruci de talii si greutati diferite, cumparate de la "cineva, la un super pret, fiindca e scumpe domne' bijuteriile astea !".
Indivizii de ambele sexe poarta haine colorate strident, cu insemne de "brand", fabricate intr-o uzina sub-urbana dintr-un cartier marginas al unui oras asiatic. La masculi, toraxul prezinta o proeminenta in jurul ombilicului care a disparut sub un strat gros de grasime, aceasta caracteristica il apropie de Habotnicae Popis, numai ca ultimul utilizeaza haine lungi si negre, iar talia buzunarelor lui sunt mult mai mari. Habotnicus Manellis traieste in colonie; cuibul sau are forma unei biserici cu foarte multe turnulete acoperite de tabla argintie sau aurie, in functie de posibilitatile sale financiare. Habotnicus Manellis se imulteste prin copulatia dintre un Habotnicus Manellis burtossi si o Habotnicus Manellis pitiponcis dupa ce au avut binecuvantarea unui Habotnicus Popis si dupa ce au platit o taxa la Habotnicus Bataiosis pentru distrugerea indivizilor(individelor) parazitare cunoscute sub numele generic de "dusmani" sau "dusmance".

Progeniturile habornicului manelist sunt crescute intr-un mediu lax si hranite cu frimituri sterilizate de la Carrefour. Adultii se hranesc cu mititei, gretare si bere. Spre deosebire de Habotnicus Vulgaris, sistemul nervos central al habornicului manelist prezinta 6 neuroni in plus, care sunt organizati intr-o singura octava. Sunetele emise in perioada rutului sunt alterate de un semiton ceea ce provoaca atrofierea neuronilor si îl aduc pe habornicul manelist la acelasi rang cu Babeenstranum (o alta ramura a suprafamiliei Habotnicae), unde deja s-a observat o auto-lobotomizare acuta.
Biologii de la Institutul de Parazitologie si Virusologie din Raisonland au demonstrat in iulie 2010 că unele specii de Habotnicus, pentru a neutraliza duşmanul, pot să pulverizeze substanţe chimice agresive asupra lui. Specia Habotnicus Muselimus isi depune progeniturile in habitatul altor specii care au fost prealabil amorţite. Duşmani naturali ai habotnicilor sunt Licens Meditator (familia Rationalis), Ateus Vulgaris, Laicitatus Communis care observa evolutia progeniturilor de habotnici si le implementeaza o educatie rationala.Habotnicus au fost răspândite iniţial numai în Europa, Asia si Africa, dintre care unele specii au ajuns ulterior şi în America si Australia. In ziua de astazi, exista un antidot la muscatura de Habotnicus, si anume vaccinul "Logicsil" pus la dispozitie gratuit in toate centrele de preventie ale ASUR.