Laicitatea nu este o opinie, ci libertatea de a avea o opinie.
Cuvântul laicitate provine din grecul " laikos" care desemnează poporul. Considerată ca o conceptie de organizare a societății, laicitatea vizează neutralitatea reciprocă între puterea politică, civilă și administrativă față de cea spirituală și religioasă.
Scopul laicității este de a lupta împotriva clericalismului, mai pe scurt, contra influenței bisericii și a mișcărilor religioase asupra problemelor publice.
Concret, laicitatea este fondată pe principiul separării juridice a bisericii față de stat, și mai ales în materie de învățământ.
Consecintele acestei separării permit :
1. garanția statului în ceea ce privește libertatea de conștiință și dreptul de a-și exprima propriile convingeri (dreptul de a crede sau nu, de a-și schimba religia, de a asista sau nu la ceremonii religioase, etc)
2. neutralitatea statului în ceea ce privește diferitele culte prezente pe teritoriul lui. Nicio religie nu este privilegiată, niciun cult nu depinde de bugetul statului.
3. Instituțiile naționale precum învățământul, sănătatea și, în general, administrațiile publice rămân neutre față de culte și au obligația de a nu face prozelitism religios , adică să practice o lipsă totală de propagandă religioasă.
Un stat laic nu este anti-religios, ci neutru față de toate religiile prezente pe teritoriul său. Anti-bisericesc nu înseamnă anti-religios, ci opunerea față de dominația bisericii oricare ar fi ea. Prin definirea condițiilor de coexistență pacifistă între diferitele culte, laicitatea transcede opiniile spirituale. Din acest punct de vedere, laicitatea este un factor esențial și indispensabil al păcii civile.
Transpusă în învățământ, laicitatea permite educarea elevilor într-o etică neutră față de orice religie, asfel ea nu rănește niciun individ în convigerile sale personale.
Cuvântul laicitate provine din grecul " laikos" care desemnează poporul. Considerată ca o conceptie de organizare a societății, laicitatea vizează neutralitatea reciprocă între puterea politică, civilă și administrativă față de cea spirituală și religioasă.
Scopul laicității este de a lupta împotriva clericalismului, mai pe scurt, contra influenței bisericii și a mișcărilor religioase asupra problemelor publice.
Concret, laicitatea este fondată pe principiul separării juridice a bisericii față de stat, și mai ales în materie de învățământ.
Consecintele acestei separării permit :
1. garanția statului în ceea ce privește libertatea de conștiință și dreptul de a-și exprima propriile convingeri (dreptul de a crede sau nu, de a-și schimba religia, de a asista sau nu la ceremonii religioase, etc)
2. neutralitatea statului în ceea ce privește diferitele culte prezente pe teritoriul lui. Nicio religie nu este privilegiată, niciun cult nu depinde de bugetul statului.
3. Instituțiile naționale precum învățământul, sănătatea și, în general, administrațiile publice rămân neutre față de culte și au obligația de a nu face prozelitism religios , adică să practice o lipsă totală de propagandă religioasă.
Un stat laic nu este anti-religios, ci neutru față de toate religiile prezente pe teritoriul său. Anti-bisericesc nu înseamnă anti-religios, ci opunerea față de dominația bisericii oricare ar fi ea. Prin definirea condițiilor de coexistență pacifistă între diferitele culte, laicitatea transcede opiniile spirituale. Din acest punct de vedere, laicitatea este un factor esențial și indispensabil al păcii civile.
Transpusă în învățământ, laicitatea permite educarea elevilor într-o etică neutră față de orice religie, asfel ea nu rănește niciun individ în convigerile sale personale.
EXCELENT articolul ! Este exact asa cum trebuie sa fie un mesaj : scurt, clar si concis. Felicitari autorului ! Sincer, imi pare rau ca nu stiu cine autorul acestui articol .
RăspundețiȘtergereMOISA Marius-Alin