Laicitate - Libertatea nu este o favoare, ci un drept fundamental

"Nu avem decat o libertate : libertatea de a lupta pentru a ne castiga libertatea..." (Henri Jeanson).

Înainte de '89, libertatea era o delicatete interzisa consumului. Dupa '89, a devenit un slogan electoral careia i s-a furat esenta, asfel incat romanul din ziua de astazi a devenit amnezic la adevarata valoare a libertatii, care nu reprezinta nici abundenta societatii de consum si nici nu se reflecta în cantitatea extraordinara de televiziuni si ziare ce îmbacsesc opinia publica.

Libertatea mai degraba, ar trebui sa se profileze prin calitatea si obiectivitatea informatiei, prin respectul fata de individ si fata de societate, însa adevaratele valori ale libertatii au fost îngropate au data cu mortii de la Timisoara si cu victimele mineriadelor, iar romanul de rand, sictirit de politicieni si meschinarile lor, si-a uitat simtul civic care de abia renascuse în el.

Libertatea de a gandi, Libertatea de a se exprima liber si fara constrangeri, Libertatea de a crede sau nu in ceva sau cineva, nu sunt cenzurate de stat, ci de individ insusi. Daca pe timpul lui Ceausescu cenzura era la ordinea zilei, astazi ea se perpetueaza in mintile oamenilor ca un reflex conditionat si ii incita la ignoranta. Insa din ignoranta se nasc ura, discriminarea si dictatura. Ceea ce e este o constatare trista pentru o tara care nu demult timp a suferit din cauza intolerantei si a ignorantei...

In ziua de astazi ignoranta romanilor se gaseste zamislita in indoctrinarea bisericeasca pe care statul o sprijina si o incurajeaza cu banii de la buget care de altfel ar fi mult mai necesari modernizarii scolilor si spitalelor.
Faptul ca romanii vor "Catedrala", "popi" si "icoane" in scoli, nu este decat o bulimie fata de interdictiile impuse de comunisti. Din pacate, primii defavorizati raman tot romanii fiindca, printr-o asfel de atitudine, se priveaza de un confort social bine cunoscut in tarile occidentale, confort pe care si-l-au dorit si poate si-l doresc si acum...

Credinta si abnegatia fata de religie nu sunt compatibile cu chestiunile sociale si nici cu evolutia democratiei. Credinta este o chestiune personala, nu un obiectiv national. Orice stat democratic, inainte de toate, este un stat unde toti cetatenii sunt egali in fata legii, un stat neutru fata de cultele locale, un stat care nu incurajeaza religia, dar nici nu o constrange.

Crestinii ortodoxi sunt majoritari in Romania si faptul ca au cunoscut o de-traditionalizare a cultului ortodox in timpul comunismului, se traduce in ziua de astazi printr-o reactie apropiata de fundamentalism religios, ca si cand singurele adevarate valori s-ar gasi numai in sanul bisericii, insa morala si etica sociala nu au nevoie sa se sprijine pe niste dogme ce tin mai mult de domeniul fantasticului si al supranaturalului, decat de cel al realitatii. Este evident ca prezenta bisericii in structurile statului, cum ar fi de exemplu mediul sanatatii, poate, pentru o parte din persoane, sa aduca o anume alinare, insa daca fondurile alocate construirii de capele si platii preotilor din spitale ar fi utilizate in modernizarea complexelor de sanatate, suferintele bolnavilor ar fi net inferioare celor din ziua de astazi.